Par separà la bestie dal Cristian

From Wikisource
Jump to navigation Jump to search
Par separà la bestie dal Cristian
by Ermes di Colloredo
265964Par separà la bestie dal CristianErmes di Colloredo

« Par separà la bestie dal Cristian»

Par separà la bestie dal Cristian,
Fazè Dio chesg país, ma ’l pensà pò inf í n,
Che al í podeve stà ang l’ A[leman];
Che quand, ch’all’è domat dal Dio dal v í n,
Vo’ nancie cul occhial dal Galileo
Cognossis s’al sei sior, oppur facchin.
i lui ha plui creanze un Raguseo
Di plui manco supiarbie un Castiglian,
E plui mut di Cristian mostre un’Ebreo.
E al vul po’ cuss í ben all’Italian,
Che s’al podès mangialu in t’un boccon,
Lu mangiarès, e fuars ang senze pan.
Eppur al viod a sò gran confusion,
Che dut chel, cu si chiatte in chest Pa í s,
Italie il mande, s’all’è alc di bon.
E jò par male sorte i miei bogn d í s
Dovè in cheste stagion chenzi trài vie
Par soddisfà lu mond, paring, e am í s?
Hai in tai uess tante malinconie
Daspò, ch’jò soi vistut di cortesan,
Ch’ogni moment mi pàr lung une mie.
Jò scomenzi a provà cè, cu è il malan,
A vivi di speranze, a mazzà il ver,
Mist í r, che in Cort si fâs simpri dut l’an.
A sta sul sodo, e a chiaminà lizer,
A mangià poc, a bevi pur assai,
A d í di s í , si ben ch’al no l’è ver.
Jò, che simpri in me vite professai
Di jessi in ogni cont e pur, e sclet
Hai di fa chest mistír? Nol farai mai.
Il vivi di speranze, all’è un brudèt,
Che in cort si dà a dut past a chei minchions,
Che son stitichis d'inzen, durs d’intellèt.
E jò, che uei d í clar lis mes rasons,
Che chel, ch’hai in bocchie, l’hai anchie dal cur,
E’ no ries nuje in chestis tals funzions.
Ma jò us zuri al cospetto chiatte fur, D
Che s’jò puès tornà ’l cul dentri in Gur í z,
Che uei, ch’a stentin a tirami fur.
Al vàl plui quet in pàs un pittin í z,
Quattri chiastinis, doi muzzui di most,
E schialdassi i zenoi cun quattri st í z;
Al vàl plui un chiappòn, sei les, o rost,
Mangiat in presse, e bevi di boccàl,
O un pernigòn, s’al foss ang ben d’avost.
Val plui un peess piàt in chel canal
Daur la montagnole cul nasson,
O piade une quaje cul speroàl;
E la dolce gioldè conversazion
Di Bruse, e dal miò chiar Napolitan,
E chè dal Pup, ch’ang lui non è minchion;
Al vàl plui cu la pàs un toc di pan,
E gioldè la sò chiare libertàt,
E stà dai grang signors simpri lontan;
Cu no vàl e la Cort, e la cittàt,
E i onors, e i banchèz, e lis grandezzis,
L’aur, e l’arint, e ogni gran dignitàt.
Jò lassi a cui, cu vul chestis dolcezzis,
E si ben la Fortune mi è contrarie,
Jò jal induâr quand, ch’a mi fàs chiarezzis.
Pur cu Cerere ogn’an mandi in tal’arie
San lu balzul, e puessi all’occorrenze
Fà la colazion in te’ panarie.
Pur cu Bacco mi fei bielle apparenze
Di brantiei plens in tal miò folledòr,
E che jò viodi a strizzà la quint’essenze.
Rinunzii Franze, Spagne, e Imperatòr,
Ch’a si rompin lu chiaf tant diaul, ca uelin,
Che jò no uei làmi a fa mazzà par lor.
172
pàr, che di zussaz tas-tas a nuelin
Culor, cu vàn a metti la sò piel
Par chei, cu mai niang no i favelin.
In summe al miò parè vivi plui biel
Al mond no l’è, cu chel vivi a se stess,
E cui, cu no lu fàs, no ha cerviel.
« Son finidis lis fiestis, e i ballez»
Son finidis lis fiestis, e i ballez,
La Cresime jè addues cu la cinise,
E cul memento in man cu nus avvise
Pal’altri mond d’un altri pass, e miez.
Plen di ricreazions, plen di banchez,
Camaradis miei chiars, lu chiaf mi cise,
E imaginanmi fàs la barbe grise,
Ch’a si và in braz e’muart cuss í in saltez.
E ch’al si pense poc, chest’è lu mal;
Ma jò mi sint a dí : olà, chitt í n,
Jò soi just chel, ch’jò jeri il Carneval.
Camaradis miei chiars, no si burl í n,
Che il diaul è in tal carn í r (dit usual),
E ognidun cul so sac al và a mul í n.
«L’an invecchiat è fat agonizant»
L’an invecchiat è fat agonizant,
Ridot al pont duquant ingrizignit,
Ju miedis dug lu dàn par ispedit,
E San Silvestri i puarte il Ueli sant:
Ma però sebben muur, in t’un istant
Rinàs plui fuart, e plui rinvigorit,
E fra pos dîs dut plen di flors guarnit,
Farà pompe di sè bielle, e galant.
Quant’è dall’an dall’om diviars destin,
Lui s’al múr al rinàs in t’un balen,
Ma se no lín une volte mai tornin.
Chest n’us insegne a raddrizzà l’inzen,
N’us avvertís a vè la mire al fin,
A procurà in chest mond di vivi ben.